Încă din a doua jumătate a lunii martie, prin ordonanţa de urgenţă nr. 29/2020, Guvernul ţării noastre a decis ca, pe întreaga perioadă în care România traversează starea de urgenţă declarată precum şi pentru o durată de 30 (treizeci) de zile de la încetarea acesteia, să se aplice anumite măsuri economice şi fiscal-bugetare menite să sprijine mediul de afaceri naţional. Aceste măsuri privesc, e.g., executarea silită a creanţelor bugetare, calcularea de accesorii pentru obligaţiile fiscale, rambursarea de TVA. Ne-am propus să adresăm aici câteva aspecte concrete legate mai ales de prima dintre măsurile enumerate anterior.
Mai precis, conform art. VII al OUG sus-mentionate, s-au dispus:
(i) necalcularea de dobânzi şi penalităţi de întârziere pentru obligaţiile fiscale scadente pe perioada începând de la data de 21.03.2020 şi până la expirarea termenului de 30 de zile de la încetarea stării de urgenţă şi neachitate;
(ii) suspendarea de drept a popririlor in curs (şi, totodată, neînceperea unora noi) pentu realizarea creanţelor bugetare, cu excepţia acelora stabilite prin hotărâri judecătoreşti penale definitive.
(i) Prima înlesnire acordată priveşte, aşadar, faptul că, pentru datoriile de natură fiscală care devin exigibile în perioada cuprinsă între data de 21.03.2020 şi până la expirarea termenului de 30 de zile de la încetarea stării de urgenţă, şi care nu se achită (în acesta răstimp) nu se vor calcula accesorii.
Astfel, acelaşi text de lege prevede în mod expres în acest sens, faptul că, în mod exceptional, derogatoriu faţă de dispoziţiile din legea de procedură fiscală, aceste obligaţii fiscale nu sunt şi nu vor fi socotite drept obligaţii fiscale restante, de natură a atrage calcularea şi perceperea de majorări/penalităţi. Având în vedere faptul că actul normativ nu face referire şi la obligaţiile fiscale deja ajunse la scadenţă anterior datei de 21.03.2020 şi neachitate, socotim că măsura despre care vorbim nu le priveşte şi pe acestea care, prin urmare, vor atrage calcularea în continuare de accesorii în măsura şi pe durata neachitării.
Cu alte cuvinte, pentru obligațiile de plată a oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând obligație fiscală principală și obligație fiscală accesorie (adică, impozitele, taxele, contribuţiile şi alte sume datorate bugetului general consolidat) ajunse la scadenţă şi neachitate în perioada cuprinsă între 21.03.2020 şi data împlinirii a 30 de zile de la încetarea stării de urgenţă, nu se vor calcula şi percepe majorări şi penalităţi de întârziere.
(ii) În privinţa celei de-a doua măsuri, înţelegem din ordonanţa de guvern că se amână/stopează temporar (urmând a fi, ulterior, reluate), executările silite prin poprire în vederea recuperării creanţelor fiscale scadente şi, de asemenea, că nu vor fi iniţiate popriri noi.
Totodată, aşa cum aminteam mai sus, actul normativ stabileste şi faptul că, sub aspect operaţional, suspendarea popririlor se face automat, prin însuşi efectul dispoziţiilor legale, nefiind necesare nici un fel de alte formalităţi (e.g. înştiinţare din partea organului de executare silită) atât de către terţii popriţi (e.g. angajatori) cât şi de către instituţiile de credit.
Fără a dori să angajăm o prezentare a materiei executării silite (care, de altfel, nu ar fi nici posibilă, nici utilă aici), precizăm doar faptul că poprirea poate privi orice sume urmăribile reprezentând venituri și disponibilități bănești în lei și în valută, titluri de valoare sau alte bunuri mobile necorporale, deținute și/sau datorate, cu orice titlu, debitorului de către terțe persoane sau pe care aceștia le vor datora și/sau deține în viitor în temeiul unor raporturi juridice existente.
Ca formă/modalitate de executare silită, poprirea începe fără somaţie. Mai precis, poprirea asupra veniturilor debitorilor (fie ei persoane fizice sau persoane juridice) se înființează printr-o adresă care se comunică direct terțului poprit, debitorul fiind numai înștiințat despre înființarea popririi.
Tocmai şi numai aceste executări silite prin poprire sunt cele care, fie se suspendă, fie nu încep, după caz, pe durata stării de urgenţă şi încă 30 de zile după încetarea acesteia, şi nu oricare şi orice alte proceduri/modalităţi de executare silită a obligaţiilor fiscale scadente şi neachitate.
Celelalte forme de executare silită mobiliară precum şi executarea silită imobiliară încep, întotdeauna, cu şi prin comunicarea unei somaţii catre debitor. Aşadar, somaţia este actul începător de executare silită, indispensabil executărilor ce poartă asupra bunurilor imobile şi asupra celorlalte bunuri mobile (în afara sumelor de bani) şi a cărei comunicare (împreună cu un exemplar al titlului executoriu) semnalează începutul celor 15 zile după trecerea cărora, în caz de neachitare a datoriei, respectiv de netransmitere a intenţiei de începere a medierii, se continua executarea silită.
Este, desigur, bun înţeles faptul că, potrivit dispoziţiilor din decretul prezidential de instituire a stării de urgenţă, pe durata acesteia, executările silite se desfăşoară numai dacă este posibilă şi numai cu respectarea regulilor de disciplină sanitară stabilite prin hotărârile Comitetului Naţional privind Situaţiile de Urgenţă, în scopul ocrotirii dreptului la viată şi dreptului la integritate fizică a participanţilor la aceasta procedură.
Faţă de cele de mai sus, dorim sa subliniem ideea că, ipoteza primirii unei somaţii semnifică, aşadar, începerea unei proceduri de executare silită mobiliară/imobiliară care va continua (cel puţin, potrivit dispoziţiilor actuale) şi în/pe durata stării de urgenţă, aşadar nu trebuie ignorată.