Dispozițiile legale publicate pentru suspendarea la plată încalcă o cerință importantă a tehnicii legislative, respectiv claritatea textului normativ, în lipsa căreia creditorii întâmpină reale dificultăți în a-și adapta conduita în scopul respectării  obligațiilor instituite. Iată mai jos câteva dintre neclaritățile generate de textul normativ: Este necesar acordul codebitorului, garantului, fideiusorului pentru implementarea suspendării la plată? Se poate susține ca acest acord NU este necesar, codebitorul/garantul/fideiusorul urmând sa fie doar notificat cu privire la prelungirea valabilității angajamentului de garantare și modificarea  clauzelor acestuia. In caz contrar, ar rămâne fără sens exprimarea că efectele modificării contractului de credit “se extind de drept” asupra acestor părți contractante.  Acordul este prevăzut ca necesar cu privire la alte părți ale contractului de credit astfel modificat, altele decât: debitor, creditor, codebitor, garant, fideiusor. Care este tratamentul comisionului de gestiune lunar pe durata amânării la plată? Doar cu privire la dobândă se prevede ca se aplică capitalizarea. În lipsa unei dispoziții exprese în acest sens și cu privire la comisioane, nu se poate concluziona că și acestea se capitalizează. Întrucât textul legislativ prevede doar că facilitatea de suspendare la plată se aplică și cu privire la comisioane fără a preciza cum urmează a fi plătite după expirarea acestei perioade, se poate considera că pentru acestea nu se aplică o măsura specială, acestea devenind scadente  după încetarea suspendării. Ce se întâmplă în situația în care scadențarul are o frecvență și o structură diferite de cele standard, lunare?  În urma reesalonării se transformă în scadențar lunar sau își păstrează structura? Spiritul legii este să fie ajutați debitorii ale căror venituri sunt afectate direct sau indirect ca efect al măsurilor luate în această perioadă de urgență. Prin urmare, singurele modificări care s-ar putea realiza fără act adițional, în temeiul ordonanței, ar fi cele privind capitalizarea dobânzii și prelungirea duratei creditului. În situația în care ratele au altă frecvență/structură nu se poate realiza modificarea acestei frecvențe/structuri, pentru că acestea au fost gândite tocmai raportat la tipul creditului și nevoile specifice ale debitorului, nu fac obiectul moratoriului public (OUG nr. 37/2020). Astfel, în cazul de față, dacă debitorul se află în imposibilitatea de a plăti rate care sunt scadente în perioada 16 martie 2020 – 31 decembrie 2021, atunci acestea pot fi suspendate la plată, nu mai târziu de 31 decembrie 2021, urmând ca la finalul perioadei de suspendare sa se capitalizeze dobânda și să se eșaloneze capitalul astfel majorat. Pentru implementarea suspendării la plată solicitate de persoanele juridice, acestea trebuie să prezinte certificatul de situații de urgență sau este suficientă declarația pe proprie raspundere? Cu privire la acest aspect (necesitatea prezentării de către toți debitorii persoane juridice a certificatului de urgență) există, de asemenea, diferențe de interpretare, din cauza textului legislativ lipsit de claritate. Strict pe baza redactării actuale a OUG 37/2020, al cărei text prevaleaza fată de cel al Normelor de aplicare (întrucât în ierarhia actelor normative ordonanța de urgență este superioară normei de aplicare), rezultă că debitorii persoane juridice care au dreptul la suspendarea plății ratelor trebuie să dețină certificat de urgență. Prezentarea efectivă a acestui document ar trebui sa fie obligatorie, având în vedere că acest document probeaza îndeplinirea condiției obligatorii ca activitatea debitorului să fi fost afectată de situția gravă generată de pandemia COVID-19. Referitor la clienții care înregistrează restanțe, pot aceștia să beneficieze de moratoriul public dacă se obligă să plătească restanțele pe durata amânării? Măsura suspendării potrivit regulilor din OUG 37/2020 (cu capitalizare, fără act adițional, etc.) poate fi aplicată doar pentru creditele care îndeplinesc condițiile din OUG 37/2020. Prin urmare, nu se aplică suspendarea potrivit OUG 37/2020 pentru debitorii cu restanțe (decât dacă plătesc aceste restanțe până la data solicitării de suspendare). Această categorie de debitori poate beneficia de suspendare în condițiile negociate cu creditorul, potrivit unui act adițional semnat de părți. În sfera noțiunii “restanță” intră orice tip de restanță sau doar cele reprezentând dobânzi, comisioane, rate de capital? Raportat la redactarea OUG 37/2020 și a Normelor de aplicare, care cuprind formulările: “credite care nu înregistrează restanțe” și “nu înregistrează rate scadente”, ar rezulta că nu orice restanțe împiedica aplicarea suspendării, ci doar cele care țin de facilitatea de creditare (rate de capital, dobânzi). Trebuie avut însă în vedere și faptul că se urmărește ca prin aplicarea acestui moratoriu public să nu se impună reclasificarea creditului și constituirea de provizioane  pe sumele datorate; prin urmare, dacă potrivit regulilor de constituire a provizioanelor, existența oricăror debite (nu doar a celor reprezentând rate) impune constituirea de provizioane, atunci nu se va aplica suspendarea, indiferent de tipul restanțelor existente. În  situația în care creditul are atasată și o asigurare, debitorul beneficiaza de suspendare și cu privire la aceasta? OUG 37/2020 nu stabilește ce se întâmplă cu asigurarea. Apreciem ca aceasta poate fi solicită la plată în continuare, neîncadrându-se în sfera de aplicare a OUG 37/2020, care vizează doar obligațiile de plată aferente împrumuturilor constând în dobânzi, comisioane, rate de capital. Asigurarea este aferentă unui contract de asigurare, neplata acesteia atrage consecințele stabilite în contractul de asigurare. În plus, suspendarea plății asigurării nu ar putea fi realizată fără acordul asiguratorului.