Observam cum in ultima perioada, pe fondul pandemiei cu noul Coronavirus, atat pe plan national cat si pe plan international au fost adoptate masuri dure pentru prevenire/inlaturarea infectarii, masuri cu impact direct asupra economiei si implicit asupra asupra posibilitatii indeplinirii obligatiilor contractuale. Prin urmare se pune problema care sunt efectele jurdice generate de existenta unei pandemii /epidemii si care sunt optiunile sau apararile persoanelor puse in imposibilitatea executarii contractelor. Se afirma tot mai des posibilitatea neexecutarii obligatiilor contractate anterior, justificand intervenirea fortei majore ca `panaceu universal` pentru obligatiile scadente si situatia pandemica actuala, sau chiar pentru a `realoca` stocurile existente pentru realizarea unor contracte noi mai lucrative ca urmare a cresterii cererii din piata. Pentru aceasta, voi clarifica cateva aspecte care par evidente, dar din punct de vedere juridic se pot aplica in mod diferit sau produce alte efecte decat cele presupuse. Da, fata de efectele pandemiei, pot exista situatii in care partile sa poata invoca cu succes forta majora, cazul fortuit, impreviziunea si poate chiar exceptia de neexecutare a contractului sau fapta tertului (daca indeplineste conditiile cazului fortuit/fortei majore), fiecare fiind o institutie de drept specifica si avand propriile conditii si efecte (nu neaparat doar simpla posibilitate de a nu executa). Prin urmare, ce este forta majora? Forta majora este o cauza de inlaturare a raspunderii pentru prejudiciile rezultate ca urmare a oricarui eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil si inevitabil. Utilizam aici prejudiciu pentru ca aceasta institutie se refera atat la raspunderea contractuala cat si cea delictuala. Mai ales fenomene naturale – cutremure, uragane, tornade dar si evenimente generate de om, precum  razboaie/conflicte armate, razboaie civile, pirateria, sabotajul sunt considerate ca fiind forta majora. Cu toate acestea, partile prin contract pot nominaliza expres epidemiile ca fiind un caz specific de forta majora sau pot permite o definitie mai larga pentru forta majora  precum orice act sau fapt dincolo de controlul sau vointa partilor afectate (formula destul de des utilizata), intrand aici si masurile luate de autoritati pentru a limita/reduce/inlatura aceste efecte defini sau include alte situatii precum epidemiile. Indiferent de situatiile recunoscute anterior la modul general ca reprezentand forta majora, in deosebi fenomene naturale extreme, stabilirea caracterului de forta majora al unui eveniment se face de la caz la caz verificand indeplinirea celor patru conditii mentionate mai sus. Desi de la momentul anuntarii epidemiei de SARS-CoV-2 in China, statele, organismele nationale si internationale, si chiar persoanele care urmaresc aceste informari, au aflat de existenta virusului, apreciem totusi ca efectele si raspandirea sa nu puteau fi prevazute sau evitate, situatia fiind similara cu anuntarea cutremurului pe baza inregistrarii realizate prin aparatura cu putin timp inainte de producere. Prin urmare  in cazul pandemiei (epidemiei), apreciem ca in situatia anterioara nu se poate inlatura caracterul imprevizibil, absolut invincibil si nici cel inevitabil al evenimentului, alaturi de caracterul extern, fiind evident ca evenimentul este strain de persoana chemata sa execute obligatia. Suntem oare in prezenta unei forte majore avand in vedere ca pandemia de SARS-CoV-2 afecteaza sanatatea unui numar ridicat de persoane producand efecte directe la nivelul comertului atat national  si international?Desi rationamentul pare la o prima vedere corect, adica SARS-CoV-2  este o epidemie care afecteaza la nivel global si la o scara foarte mare[1](pandemie), iar epidemiile au fost considerate constant ca reprezentand forta majora, totusi pentru exonerarea/suspendarea obligatiilor evenimentul care indeplineste conditiile fortei majore trebuie determine imposibilitatea executarii, temporara sau definitiva. Este adevarat ca forta majora poate actiona ca un eveniment izolat (ex. lovirea a unui autovehicul promis spre vanzare de fulger in timp ce ploua) sau poate afecta o intreaga regiune (ex. urgane, tornade, cutremure), insa asta nu confera un efect general pentru toate persoanele aflate sau afectate de eveniment intrucat invocarea fortei majore se poate face doar daca evenimentul determina imposibilitatea executarii, prin urmare trebuie apreciata de la caz la caz. Tragand linie, raspunsul este NU, nu exista o forta majora generala care sa se aplice in acelasi fel pentru toate persoanele aflate intr-o regiune sau in zona de efect a acesteia, pentru fiecare caz in parte urmand a fi analizat daca si in ce masura evenimentul s-a comportat ca o forta majora, facand respectiva obligatie imposibil de executat. Declararea starii de urgenta echivaleaza cu forta majora? Starea de urgenta reprezinta ansamblul de masuri exceptionale de natura politica, economica si de ordine publica in situatia unor i. pericole grave, actuale si iminente pentru siguranta nationala sau functionarea democratiei constitutionale; sau ii. in cazul unor dezastre/calamitati, cu scopul prevenirii, limitarii sau inlaturarii efectelor acestora;[2]. Prin urmare, declararea starii de urgenta prin Decretul nr. 195/2020[3] marcheaza recunoasterea oficiala a unei situatii deosebite, caz in care autoritatile au obligatia de a actiona putand lua masuri dure in vederea impiedicarii/inlaturarii efectelor evenimentului, iar aceste masuri se pot concretiza chiar si in restrangerea drepturilor civile daca este necesar. Certificatele de stare de urgenta pot fi obtinute si aduse intre parti pentru a invoca existenta unei stari majore- intr-un alt articol viitor vom aborda tema obtinerii si efectelor certificatului de stare de urgenta vs. avizul pentru existenta fortei majore. Daca se accepta ca epidemia si implicit pandemia reprezinta forta majora, atunci cine poate invoca forta majora si in orice conditii? Asa cum metionam mai sus invocarea fortei majore presupune o analiza atenta de la caz la caz a situatiei persoanelor care o invoca luand in considerare contractul, natura obligatiilor sau felul bunului contractat, prin raportare la efectele pandemiei. Fara discutie pot fi situatii in care pandemia reprezinta in mod evident o veritabila forta majora (ex. imbolnavirea unui angajat care duce la intrarea in carantina/autoizolare pentru ceilalti angajati si practic inchiderea temporara a activitatii). Prin urmare, inainte de a trage concluzii privind imposibilitatea fortuita trebuie in primul rand verificat: A. daca contractul nu are clauze prin care sa nu se fi exclus raspunderea pentru forta majora[4]. Asa cum raspunderile asumate prin contract pot fi limitate sau excluse, ele pot fi si agravate[5], si prin urmare acceptarea riscului sau excluderea raspunderii poate duce la imposibilitatea invocarii unui astfel de situatii; B. Care este obiectul efectiv ala obligatiei imposibil de executat. Identificarea obiectului obligatiei si imposibilitatea efectiva a executariisunt esentiale . Astfel pentru obligatiile de gen (cum sunt si obligatiile pecuniare/in bani) nu se poate invoca imposibilitatea fortuita fiind apreciat ca bunurile de gen sunt bunuri identificate prin caracteristici generale si cantitate,  nu individual determiante. Pentru astfel de obligatii poate opera doar amanarea executarii in cazul  in care forta majora face efectiv imposibila livrarea respectivelor bunuri[6]. Cu titlu de exemplu, daca obligatia presupune livrarea unor scaune de plastic, iar restrictiile de circulatie fac imposibila livrarea, atunci cel care este obligat sa livreze poate invoca forta majora pentru a amana livrarea pentru un moment cand aceasta este posibila, in schimb, pentru  plata unei sume de bani (ex. pret al unei vanzari sau tarif al unui serviciu prestat), atunci aceasta nu se poate stinge prin forta majora, banii fiind considerati bunuri de gen, iar in contextul stadiului tehnologic actual este greu de imaginat situatia in care plata nu poate fi ordonata online dintr-un cont in altul sens in care invocarea imposibilitatii fortuite chiar si pentru a amana executarea este putin probabila; C. In cazul obligatiei scadente, sa nu fi fost deja pus in intarziere sau sa nu fie de drept in intarziere pentru obligatia contractuala pentru care se doreste invocarea fortei majore. Iar daca este deja pus in intarziere, sa poata dovedi ca oricum creditorul nu putea beneficia datorita fortei majore de executarea obligatiei; D. Debitorul obligatiei sa fi notificat situatia in termenul contractual agreat sau intr-un termen rezonabil, aducand dovada – avizul privind forta majora; E. Efectul evenimentului sa fie unul de impiedicare a executarii, daca impiedicarea este doar partiala, atunci se va putea invoca forta majora doar pentru partea de obligatie care nu poate fi executata – ex. un furnizor s-a obligat sa livreze 100 de piese avand 75 in stoc si 25 urmand a fi importate, datorita pandemiei, vaporul care aduce din China ultimele 25 de piese este tinut in port in carantina o perioada de timp, astfel ca furnizorul va putea invoca cu succes forta majora pentru cele 25 de piese pe care nu le poate livra intrucat vasul este blocat in port, dar nu va putea, ca pe baza fortei majore pentru cele 25 de piese sa nu livreze celelalte produse daca livrarea lor este posibila. Ce remedii poate obtine o persoana care invoca forta majora? Poate aceasta obtine chiar si ajustarea prestatiilor pentru noile conditii de piata sau restabilirea echilibrului contractual? Efectele fortei majore pot varia in functie de elementele concrete ale raportului contractual, dupa cum urmeaza: – daca imposibilitatea este doar temporara, obligatia se va suspenda pentru un termen rezonabil pana cand obligatia poate fi efectuata, termen care se va stabili, luand in considerare perioada pe care a actionat forta majora si urmarile acesteia[7]. Suspendarea se aplica si in cazul obligatiei ce are ca obiect bunuri de gen, fara ca imposibilitatea executarii sa duca la incetarea contractului. Privind si din perspectiva creditorului obligatiei, pe perioada imposibilitatii temporare, Creditorul obligatiei contractuale poate sa suspende executarea propriilor obligatii (chiar daca el nu este in imposibilitate de executare) sau poate rezolutiona/rezilia contractul. N.B. Daca in contract a fost introdusa o clauza privind posibilitatea unilaterala de reziliere/rezolutiune in situatia in care  forta majora dureaza mai mult decat perioada agreata (uzual un termen intre 30 de zile si 6 luni), atunci nimic nu impiedica ca, desi executarea a fost initial suspendata datorita fortei majore, contractul totusi sa inceteze prin exercitarea de catre una dintre parti a dreptului unilateral de incetare tocmai pentru ca forta majora a dainuit mai mult decat termenul din contract; – daca imposibilitatea este totala si definitiva si priveste o obligatie contractuala importanta, atunci contractul se desfiinteaza de drept, fara nicio notificare chiar din momentul producerii evenimentului.[8] Practic, in aceasta ipoteza obiectul contractului sau o obligatie determinanta nu mai poate fi indeplinita, nici macar la un termen ulterior; – daca imposibilitatea este totala si definitiva si priveste o obligatie din contract, fara ca aceasta sa fie importanta/determinanta, atunci daca nu a fost pus in intarziere, obligatia inceteaza[9]; Distinct, un alt efect specific al fortei majore este ca nu pot fi cerute penalitati pentru depasirea termenelor datorita fortei majore si nici daune in cazul incetarii. Invocarea fortei majore nu poate duce la ajustarea contractului (modificarea obligatiilor, reducerea/marirea pretului etc) in cazul ruperii echilibrului contractual datorita schimbarii structurii pietei Pentru acest caz legiuitorul a prevazut o institutie autonoma – impreviziunea al carei scop este tocmai restabilirea echilibrului contractual, subiect pe care il vom trata intr-un articol ulterior. Cu toate acestea, nimic nu impiedica partile unui contract ca, in momentul in care una dintre ele afirma imposibilitatea fortuita a executarii datorita unui caz de forta majora, partile sa stabileasca de comun acord modificarea contractului, cu alocarea unor termene mai largi in considerarea evenimentului, precum si orice alte modificari (inclusiv de pret – luand in calcul realitatea pietei sau eventualele cheltuieli suplimentare pentru executarea contractului), o astfel de situatie nu are nicio legatura cu forta majora in sine, fiind doar o modificare prin acordul partilor.

---

[1] https://www.ecdc.europa.eu/en/pandemic-influenza/facts/questions-and-answers [2] Art. 3 din OUG nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, Monitorul Oficial, Partea I nr. 22 din 21 ianuarie 1999, cu modificarile si completarile ulterioare; [3] Decretul nr. 195/2020 privind instituirea starii de urgenta pe teritoriul Romaniei, Monitorul Oficial, Partea I nr. 212 din 16 martie 2020. Forma aplicabila la 07 aprilie 2020. Astfel cum aceasta a fost aprobata prin Hotararea Parlamentului nr. 3/2020; [4] Art. 1351 C. civ. [5] Art. 1355 C. civ. [6] Art. 1634 C. civ. [7] Art. 1634 alin. (3) C. civ. [8] Art. 1557 alin. (1) C. civ. [9] Art. 1634 alin. (1) C. civ.