De la declararea stării de urgență prin Decretul nr. 195/2020 sunt vehiculate tot mai multe documente în format Word sau PDF (nesemnate) în mediul online sau sunt postate tot mai multe așa-zise știri cu măsurile luate de autorități, unele frizând excepționalul, altele inspirând o senzație de îngrijorare. Dar, pentru a ajunge să identificăm și să verificăm o sursă – dacă un document/o știre din mediul online este reală, aplicabilă și dacă a fost redată corect – trebuie, mai întâi, să înțelegem ce este starea de urgență, care sunt instituțiile și autoritățile implicate în limitarea sau înlăturarea stării de urgență, care sunt atribuțiile lor și în ce acte juridice se materializează. Ce este starea de urgență? Starea de urgență presupune setul de măsuri excepționale de natură politică, economică și de ordine publică aplicabile pe întreg teritoriul țării sau doar în unele unități administrativ-teritoriale care se instituie în oricare din următoarele situații: i. pericole grave, actuale si iminente pentru siguranța națională sau funcționarea democrației constituționale; sau ii. iminența producerii sau producerea unor dezastre/calamități, cu scopul prevenirii, limitării sau înlăturării efectelor acestora;. Ca modalitate de instituire, Constituția stabilește că este atribuția Președintelui de a emite un decret de instituire a stării de urgență, având un termen de 5 zile de la declanșarea stării pentru a solicita încuviințarea Parlamentului. Decretul contrasemnat de premier se publică în Monitorul Oficial și trebuie să conțină mențiuni privind: motivele care au impus instituirea stării; zona în care se instituie; perioada pentru care se instituie (cel mult 30 zile pentru situația de urgență cu posibilitate de prelungire); măsurile de primă urgență care urmează a fi luate; drepturile și libertățile al căror exercițiu se restrânge; autoritățile militare și civile desemnate pentru executarea prevederilor decretului și competențele acestora; alte prevederi, dacă se consideră necesare. Pe plan politic, starea de urgență produce câteva efecte deosebite precum: a. Parlamentul va funcționa pe întreaga durată a stării de urgență, indiferent de perioada în care aceasta este declarată; b. Constituția nu poate fi revizuită pe toată perioada stării de urgență; c. dacă urma să înceteze, mandatul deputaților și senatorilor se prelungește de drept până la încetarea stării de urgență; d. Parlamentul nu poate fi dizolvat pe toată perioada instituirii stării de urgență. Care sunt instituțiile implicate în gestionarea situației de urgență? Ce atribuții au? În cazul situației de urgență instituite pe motivul (i) existenței unor pericole grave actuale sau iminente privind securitatea națională ori funcționarea democrației constituționale, Ministerului Administrației și Internelor (actual Ministerul Afacerilor Interne – MAI) coordonează aplicarea măsurilor dispuse prin decretul de instituire a stării de urgență. Dacă starea de urgență este instituită pentru motivul (ii) iminenței producerii sau producerea unor dezastre/calamități, cu scopul prevenirii, limitării sau înlăturării efectelor acestora, atunci Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență (sub conducerea nemijlocită a ministrului administrației și internelor și în coordonarea primului-ministru) va dispune măsurile necesare. În cazul actualei stări de urgență, Decretul nr. 195/2020 menționează măsurile de primă urgență cu aplicabilitate directă, iar apoi nominalizează expres MAI ca autoritate care stabilește/dispune măsurile cu aplicabilitate graduală, acestea fiind efectuate prin Ordonanță Militară și/sau Ordine. Pentru luarea măsurilor de primă urgență se va avea în vedere evaluarea realizată de Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU). În cazul măsurilor de răspuns cu caracter medical și de protecție civilă, coordonarea aplicării revine MAI, prin Departamentul pentru Situații de Urgență (DSU), în colaborare cu Ministerul Sănătății și alte instituții potrivit legislației privind managementul tipurilor de risc. Pe perioada situației de urgență generată de SARS-CoV-2, Poliția Locală (anterior Poliția Comunitară) se subordonează operațional MAI, iar MApN va sprijini, la cerere, MAI. Potrivit Sistemul Național de Management al Situațiilor de Urgență avem, ca organisme interinstituționale: Comitetul Național pentru Situații Speciale de Urgență (CNSSU), Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU), Comitete ministeriale și ale altor instituții, Comitete județene/Comitetul Municipiului București pentru situații de urgență și comitete locale pentru situații de urgență. La nivelul județelor se constituie, sub conducerea prefecților, comitete județene pentru situații de urgență. La nivelul municipiilor, orașelor, sectoarelor municipiului București, precum și al comunelor se constituie, sub conducerea primarului, comitete locale pentru situații de urgență. Pe perioada stării de urgență, pentru a pune în aplicare Decretul de instituire a stării de urgență, potrivit OUG 1/1999, autoritățile au, printre altele, următoarele atribuții: – să limiteze sau să interzică circulația vehiculelor sau a persoanelor în anumite zone ori între anumite ore și să elibereze, în cazuri justificate, permise de liberă circulație; – să efectueze controale asupra unor persoane sau locuri, când acestea se impun; – să efectueze razii; – să exercite în mod exclusiv dreptul de a autoriza desfășurarea adunărilor publice, a manifestațiilor sau marșurilor; – să evacueze din zona supusă regimului stării de urgență persoanele a căror prezentă nu se justifică; – să dirijeze persoanele evacuate sau refugiate pe direcțiile și în zonele stabilite și să țină evidența acestora; – să dispună închiderea temporară a unor stații de distribuire a carburanților, a unor restaurante, cafenele, cluburi, cazinouri, sedii ale asociațiilor și ale altor localuri publice; – să suspende temporar apariția sau difuzarea unor publicații ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune; – să emită ordonanțe militare sau ordine, după caz; – să interzică circulația rutieră, feroviară, maritimă, fluvială și aeriană pe diferite rute. În concret, MAI, prin Ordonanțe militare și Ordine, pune în aplicare (dispune) măsurile stabilite prin Decretul nr. 195/2020 prin care a fost restrâns exercițiul următoarelor drepturi: libera circulație; dreptul la viață intimă, familială și privată; inviolabilitatea domiciliului; dreptul la învățătură; libertatea întrunirilor; dreptul de proprietate privată; dreptul la grevă; libertatea economică. Ordonanțele militare sau ordinele emise potrivit decretului sunt acte obligatorii care se aplica în mod direct persoanelor cărora li se adresează și care sunt supuse publicării. IGSU – este un organ de specialitate din subordinea MAI care asigură coordonarea unitară și permanentă a activităților de prevenire și gestionare a situațiilor de urgență. IGSU asigură cooperarea și reprezentarea la nivel național în domeniile protecției civile, apărării împotriva incendiilor și gestionării situațiilor de urgență. Printre altele, IGSU controlează și coordonează, după caz, inspectoratele pentru situații de urgență, instituțiile și unitățile din subordine, serviciile de urgență voluntare, precum și serviciile de urgență private. IGSU asigură transmiterea deciziilor luate de Guvern sau de CNSSU către autoritățile administrației publice centrale și locale, în vederea gestionării, în mod unitar, a situațiilor de urgență. DSU, prin IGSU, asigură secretariatul tehnic permanent al CNSSU. Gestionarea operațională a situațiilor de urgență la nivel național se realizează prin Centrul național de coordonare și conducere a intervenției, constituit la nivelul IGSU, care asigură permanent fluxul informațional pentru Centrul operațional de comandă al Guvernului. Observăm astfel că IGSU are un rol mai degrabă intern la nivel decizional și de organizare. CNSSU efectuează evaluări, face recomandări, propune includerea în bugetul de stat anual a fondurilor necesare pentru gestionarea situațiilor de urgență, coordonează informarea opiniei publice privind managementul situațiilor de urgență, stabilește modul de cooperare a structurilor Sistemului Național cu alte autorități și organisme ale statului român sau internaționale abilitate în managementul stărilor excepționale și propune dispunerea, de către autorități, de măsuri/acțiuni. Prin urmare, observăm că CNSSU are un rol mai degrabă intern la nivel decizional și de organizare, hotărârile nefiind aplicabile în mod direct persoanelor, dar fiind obligatorii pentru autorități și instituții, urmând a fi transpuse prin actele acestora din urmă. Prin urmare, măsurile din hotărârile CNSSU se vor regăsi în actele emise de autorităților/instituțiilor care le pun în aplicare. Comitetele ministeriale – se constituie la nivelul ministerului/instituției publice centrale, având atribuții ce privesc evaluarea situațiilor de urgență din competența lor, informarea CNSSU si IGSU, analiză și avizare planuri, alte atribuții/sarcini stabilite prin lege sau de CNSSU. După cum se observă, rolul acestora este mai degrabă unul intern, ajutând prin analize și evaluări la luarea unei decizii de către ministerele/instituțiile din care fac parte. Comitetele județene pentru situații de urgență au (printre altele) următoarele atribuții: – informează CNSSU, prin IGSU, cu privire la stările potențial generatoare de situații de urgență și iminența amenințării acestora; – evaluează situațiile de urgență produse în unitățile administrativ-teritoriale, stabilesc măsuri și acțiuni specifice pentru gestionarea acestora și urmăresc îndeplinirea lor; – analizează și avizează planurile pentru asigurarea resurselor necesare gestionării situațiilor de urgență; – îndeplinesc orice alte atribuții și sarcini stabilite de lege sau de CNSSU. Prin urmare, acestea au obligația să aplice efectiv măsurile stabilite prin decret, prin ordonanțele militare sau  prin hotărârile CNSSU, iar dacă este cazul, pot dispune luarea măsurilor corespunzătoare. Comitetele locale pentru situații de urgență au (printre altele) următoarele atribuții: – informează, prin centrul operațional județean, cu privire la stările potențial generatoare de situații de urgență și iminența amenințării acestora; – evaluează situațiile de urgență produse pe teritoriul unității administrativ-teritoriale, stabilesc măsuri și acțiuni specifice pentru gestionarea acestora și urmăresc îndeplinirea lor; – analizează și avizează planul local pentru asigurarea resurselor umane, materiale și financiare necesare gestionării situației de urgență; – informează comitetul județean și consiliul local; – îndeplinesc orice alte atribuții și sarcini stabilite de lege sau de organismele și organele abilitate. Prin urmare, acestea au obligația să aplice efectiv măsurile stabilite prin decret, prin ordonanțele militare sau  prin hotărârile CNSSU, iar dacă este cazul, pot dispune luarea măsurilor corespunzătoare. Ca un rezumat, atribuțiile stabilite prin lege în sarcina diferitelor autorități sunt variate plecând de la planificare, evaluare, informare și ajungând până la coordonare, intervenție, dispunere și aplicare de măsuri. Cu toate acestea, privind din perspectiva subiectului măsurilor (persoana fizică sau juridică), acestuia nu îi sunt adresate/aplicabile sau obligatorii toate actele autorităților și organismelor care participă la managementul situațiilor de urgență. Astfel, prezintă importanță în mod deosebit restrângerea unor drepturi prin ordonanțe militare sau ordine emise de MAI, acte care se publică în Monitorul Oficial, precum și eventuale actele emise de Comitetele Județene sau Locale pentru situații de urgență, acte supuse publicării (cel puțin pe site-ul propriu) pentru a fi aplicabile.