În data de 12 iulie 2020 vor intra în vigoare modificările Legii nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, adoptate prin Legea nr. 112/2020, publicată în Monitorul Oficial astăzi, 9 iulie 2020. 

Dintre modificările aduse, amintim următoarele: 

• Se adaugă condiția ca semnele ce reprezintă mărci să fie capabile nu doar să distingă produsele sau serviciile unei întreprinderi de cele ale altor întreprinderi, ci și să fie reprezentate în Registrul mărcilor într-un mod care să permită autorităților competente și publicului să stabilească cu claritate și precizie obiectul protecției conferite titularului lor. 
  
  
• Se introduc o serie de motive suplimentare de refuzare a înregistrării mărcii, motive ce sunt în strânsă legătură cu protecția mărcilor oferită la nivelul Uniunii Europene. Astfel, sunt refuzate la înregistrare sau pot fi declarate nule dacă sunt înregistrate, printre altele, pentru următoarele motive absolute, următoarele mărci:
  
  
  • mărcile care sunt excluse de la înregistrare potrivit prevederilor legislației Uniunii Europene, ale legislației naționale sau ale acordurilor internaționale la care Uniunea Europeană sau România este parte, care prevăd protecția denumirilor de origine și a indicațiilor geografice; 
    
    
  • mărcile care sunt excluse de la înregistrare potrivit prevederilor legislației Uniunii Europene sau ale acordurilor internaționale la care Uniunea Europeană este parte, care prevăd protecția mențiunilor tradiționale pentru vinuri; 
    
    
  • mărcile care sunt excluse de la înregistrare potrivit prevederilor legislației Uniunii Europene sau ale acordurilor internaționale la care Uniunea Europeană este parte, care prevăd protecția specialităților tradiționale garantate; 
    
    
  • mărcile care sunt compuse din sau reproduc în elementele lor esențiale o denumire anterioară a unui soi de plante, înregistrată în conformitate cu legislația Uniunii Europene sau cu legislația națională ori cu acordurile internaționale la care Uniunea Europeană sau România este parte, care conferă protecție drepturilor de proprietate asupra unui soi de plante și care se referă la soiuri de plante din aceeași specie sau din specii înrudite îndeaproape;
     
• Solicitantul cererii de înregistrare a mărcii va comunica, odată cu cererea sau cel târziu în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia la OSIM, dovada plății taxei de examinare a cererii, în cuantumul prevăzut de lege. În cazul neplății taxelor în termen se consideră că solicitantul a renunțat la înregistrarea mărcii și cererea se respinge. 
  
  
• În caz de divizare a cererii sau înregistrării inițiale, solicitantul cererii de înregistrare a mărcii sau titularul mărcii înregistrate va depune documentele cerute de OSIM și va plăti taxa legală în termen de 30 de zile de la data solicitării divizării. În caz contrar, OSIM va lua act că solicitantul sau titularul a renunțat la divizarea cererii sau înregistrării inițiale.  
  
  
• Dacă până acum OSIM era obligat să examineze dacă cererea de înregistrare a mărcii este redactată în limba română și cuprinde toate elementele prevăzute de lege iar, în caz afirmativ, să atribuie dată de depozit acesteia în termen de o lună, de la 12 iulie 2020 această obligație va trebui îndeplinită în termen de 7 zile de la data primirii cererii de înregistrare. 
  
  
• Dacă cererea nu este redactată în limba română sau nu cuprinde toate elementele cerute de lege, OSIM va notifica solicitantului lipsurile cererii, acordând un termen de 30 de zile pentru depunerea completărilor (față de termenul de 3 luni, cum este prevăzut în forma actuală a legii).  
  
  
• În termen de două luni de la data publicării cererii de înregistrare a mărcii, orice persoană fizică sau juridică și orice grup sau organism care reprezintă fabricanții, producătorii, furnizorii de servicii, comercianții sau consumatorii pot formula observații scrise privind cererea de înregistrare a mărcii pentru motivele absolute de refuz. Acestea vor fi comunicate solicitantului, care poate formula comentarii cu privire la acestea. 
  
  
• Când un element neesențial al mărcii este lipsit de caracter distinctiv și dacă acest element este de natură să creeze îndoieli asupra întinderii protecției mărcii, OSIM va cere solicitantului să declare, în termen 30 de zile de la data notificării (și nu în termen de două luni, cum este la acest moment prevăzut), că nu invocă un drept exclusiv asupra acestui element.  
  
  
• Dacă cererea nu îndeplinește condițiile pentru înregistrarea mărcii, OSIM notifică solicitantul, acordându-i un termen de 30 de zile în care acesta să își poată prezenta punctul de vedere ori să își retragă cererea. Termenul poate fi prelungit cu încă 30 de zile, la cererea solicitantului, și cu plata unei taxe.  
  
  
• Odată încheiată procedura de înregistrare a mărcii, OSIM notifică titularul acesteia și înscrie în Registrul mărcilor marca admisă la înregistrare, eliberând și certificatul de înregistrare a mărcii, cu plata taxei legale, în termen de 30 de zile de la data notificării titularului privind încheierea procedurii de înregistrare a mărcii. 
  
  
• Cererea de reînnoire a înregistrării mărcii poate fi făcută într-un termen de cel puțin 6 luni anterior datei expirării înregistrării.
  
  • Cererea de reînnoire poate fi făcută și taxa poate fi plătită și în următoarele 6 luni de la expirarea duratei de protecție, cu majorarea prevăzută de lege.  
• OSIM va fi obligat de la 12 iulie 2020 să informeze titularul mărcii cu privire la expirarea înregistrării, cu cel puțin 6 luni înainte de data acestei expirări, fără, însă ca lipsa unei astfel de informări să atragă răspunderea oficiului. 
  
  
• Dacă OSIM constată că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru reînnoirea înregistrării mărcii, notifică aceasta titularului, care va putea prezenta un răspuns într-un termen mai scurt, respectiv de 30 de zile, în loc de trei luni, de la primirea notificării. În lipsa unui răspuns în termen, cererea de reînnoire a înregistrării mărcii se respinge.  
  
  
• Drepturile asupra mărcii se vor putea transmite nu doar prin cesiune, licență, ori pe cale succesorală, ci și prin fuziune, în baza unei hotărâri judecătorești sau prin orice altă modalitate prevăzută de lege pentru transferul dreptului de proprietate.
  
  
• O marcă va putea, independent de întreprindere, să facă obiectul unor măsuri de executare silită. În plus, în situația în care titularul mărcii va intra în procedura insolvenței, la cererea oricărei persoane interesate, însoțită de documente justificative, OSIM va face mențiune despre aceasta în Registrul mărcilor.